Anul trecut am renuntat la cursurile de pictura.In clasele 2-4 m-am dus la cursurile de pictura sub indrumarea unei pictorite foarte priceputa. In atelier vedeam desene abstracte si desene de moda, dar nu cum fac fetitele pasionate de haine, ci precum vezi la designeri vestimentari schita hainelor, facute de eleve si elevi de la 15 la 18 ani.
Aveam o vecina, o prietena de familie, care ma ducea dupa ore, eu iesind la 12. Doar atunci era disponibila aceea profesoara.
Dar acum, ma duc la scoala la 12, e un pic mai greu decat in primara, dar nu trebuia sa renunt. Vroiam sa am un viitor in pictura, poate candva sa ajung renumita si sa castig de pe urma ei. Fie si scriind o carte si tot eu ilustrand-o.
Vecina s-a mutat, si orarul meu s-a schimbat, dar regret.
Am renuntat anul trecut si la cenaclul de literatura, pe care il adoram. Erau copii de varsta mea, si eram printre fruntasii de la compuneri.
Dar cenaclul este pentru copii de clasa a 4-a. Eu fiind a 5-a nu mai pot merge. Si era asa de convenabil caci se tinea in scoala mea, chiar dupa ore, intr-o sala alaturata.
Doamna ce tinea cenaclul mi-a spus ca pot sa merg la alta scoala de arta din cartierul meu unde se tine cenaclul, dupa ore.
Dar nu era asa de apropiat, faceai 20 de minute si cu masina, parintii mei nu erau acasa sa ma duca, acolo nu era statie de autobuz.
Nu vreau sa imi continui viata pur si simplu, fara sa excelez la literatura si pictura, caci sunt viata mea. Nu suport gandul sa am o viata normala, sa ma duc la serviciu la birou, este deprimant.
Nu cred ca m-am nascut ca sa am aceasta soarta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu